Dialogurile picarești sînt monologuri detaliate, naratoriale ce nu mai conving pentru că ei nu mai cred în trecutul lor, devenind iresponsabili și nerespunzători…
Concluzia: amîndoi sînt speriați în fața unei posibile singurătăți într-o lume înnebunită, în această civilizație a divorțurilor, în acest post-apocalips, care ne-a adus destrămarea a tot ce construise omul mai bun în mileniile dinainte: ideea, ba chiar destinul unei familii.
Aleksandr Ghelman, dramaturg rus contemporan, propune reîntâlnirea într-un parc dintre un bărbat și o femeie, prilejul al unor destăinuiri despre destinul fiecăruia marcat de eșecuri. De la cochetărie și minciună, cei doi ajung la un trist adevăr…
Două destine ciudate, frânte, două destine tragic-comice. Întîlnirea începe cu minciuni dar… se ajunge la adevăr. La lăsarea întunericului, El și Ea se-ntîlnesc… în parc. De-aici se naște o comedie emoționantă, în care adevărurile se dezvăluie cu dificultate, dar și cu mult umor și intensitate. Un spectacol despre căutare, despre singurătate și eșec, dar și despre iubire și speranța de a o regăsi. (Liliana Popa)